Cenzura online

În zeci de ţări, autorităţile blochează căutarea de informaţii decretând „interzise” anumite cuvinte-cheie şi nu permit accesul către anumite site-uri ale opoziţiei politice sau care sunt înregistrate în state rivale.

Autorităţile din cel puţin 25 din statele lumii practică cenzura pe internet, încercând să limiteze cât mai strict accesul liber la informaţii al oamenilor, arată un studiu al OpenNet Initiative (ONI – http://opennet.net/), o coaliţie de organizaţii neguvernamentale care militează pentru libertatea de exprimare în lumea virtuală a World Wide Web-ului.

Cercetătorii grupaţi sub titulatura ONI (”Iniţiativa pentru un Internet Deschis”) provin de la universităţile britanice Cambridge şi Oxford, de la Harvard (SUA) şi Universitatea din Toronto (Canada) şi sunt experţi în problema cenzurii. Cel mai important semnal de alarmă tras de ei e acela că cenzura internetului a devenit deja un fenomen global.

În capul listei statelor care monitorizează atent ce informaţii caută şi schimbă între ei internauţii, blocând accesul către mii de siteuri „subversive”, se află China. Raportaţi la totalul populaţiei (1,3 miliarde), cei 140 milioane de internauţi chinezi sunt foarte puţini, însă ei sunt a doua naţiune de utilizatori de net după americani (dintre care aproape 200 milioane se află online măcar o dată pe săptămână).

Câtă vreme cine are acces la internet în China are, de regulă, şi un nivel mai înalt al studiilor absolvite şi o putere economică mai mare decât a sutelor de milioane de ţărani săraci, Beijingul încearcă din răsputeri să preîntâmpine naşterea unei „Pieţe Tien An Men virtuale”. Potenţialilor revoluţionari ai anului 2007 li se permite să împărtăşeacă cu cei de aceeaşi vârstă, din provincia rebelă Taiwan, din Japonia, SUA sau Europa, orice „distracţie” adusă de noile tehnologii, însă nu şi idei periculoase pentru ordinea de drept din China.

Căutarea a mii de cuvinte-cheie referitoare la drepturilor omului sau democraţie va rămâne fără rezultate în cel mai mare stat comunist al lumii, iar o seamă de siteuri interzise nu pot fi deschise. Filtrele împotriva căutărilor nepermise sunt atât de puternice, încât nu o dată corporaţii americane precum Yahoo! şi Google au fost acuzate că colaborează cu Beijingul, care, în schimb, le permite să facă afaceri în China.

„Topul cenzurii”, al statelor care blochează accesul la cele mai multe siteuri cu conţinut politic, e completat de Iran, „Myanmar” (numele dat Birmaniei de dictatura militară la putere, denumire nerecunoscută de toate guvernele lumii), Siria, Tunisia şi Vietnam.

Apoi, ordinea într-un top al cenzurii din considerente de morală publică diferă puţin. Între statele care limitează cel mai strict accesul cetăţenilor la materiale pornografice, siteuri de întâlniri online, jocuri de noroc sau referitoare la homosexualitate se numără Iranul, Omanul, Arabia Saudită, Sudanul, Tunisia şi Emiratele Arabe Unite (EAU), toate, ţări musulmane, însă aflate pe diverse trepte de dezvoltare economică.

În Coreea de Sud – stat considerat o democraţie putenică şi recunoscut ca partener privilegiat al SUA – cercetătorii ONI au descoperit o formă de „cenzură limitată”. Seulul nu restricţionează în niciun fel dezbaterea politică internă ce are loc online, dar filtrează perseverent informaţiile despre jumătatea de naţiune aflată la nord de Paralela 38, sub conducerea comuniştilor de la Phenian.

Altă situaţie paradoxală descoperită de experţii ONI e aceea că un stat ca Egiptul ajunge să bage bloggeri la închisoare, dar nu practică cenzura online. În cel puţin trei state suspectate că practică cenzura online, guvernele nu filtrează în niciun fel căutările internauţilor. Astfel, nici Guvernul preşedintelui rus Vladimir Putin (aflat într-un permanent război cu presa independentă), nici Israelul (care ar putea motiva cenzura prin raţiuni de securitate publică), nici Autoritatea palestiniană (ai cărei oficiali, în frunte cu preşedintele Mahmud Abbas, sunt mereu criticaţi pe siteurile rivalilor politici) nu cenzurează internetul.

Pe lângă faptul că cenzura limitează nediscriminatoriu accesul internauţilor la anumite informaţii, ONI a vrut să vadă dacă posesorii unor siteuri blocate au dreptul să conteste măsură şi să dovedească în faţa vreunei autorităţi că ei nu publică nimic „nepermis”. Numai în Arabia Saudită, Oman şi EAU se poate depune şi, eventual, câştiga o contestaţie în acest sens.

Pe lângă ţările studiate, ONI consideră că cenzura e o practică răspândită şi în Coreea de Nord şi Cuba, dar acest lucru nu a putut fi dovedit, pentru că intrarea în legătură cu oponenţii celor două regimuri ar fi fost prea riscantă pentru ei

Vizualizări: 217

Adaugă Comentariu: